Wall Street 2: de ce nu dorm finantele niciodata
A doua parte a filmului Wall Street nu respecta neaparat principiul ca o continuare este mai proasta decat originalul, dar nici nu face mari eforturi sa il contrazica. Filmul este interesant, foloseste multe fapte reale – cel putin asa cum au aparut ele la nivelul publicului american – din criza financiara din SUA, are si impact emotional prin prezenta in rol principal a lui Michael Douglas (aflat intr-un moment dificil din viata personala); intr-un cuvant, multe ingrediente ale unui succes facil, fara a fi un film la care sa te gandesti zile si nopti dupa vizionare…
Din punct de vedere ‘profesional’, adica pentru analistul economic ascuns in fiecare utilizator al ‘cafenelei’, elementele din film sunt mai mult decat interesante. In primul rand, subtitlul continuarii filmului duce direct la motto-ul unei banci puternic afectate de criza financiara, iar eroul negativ al filmului (caci paradoxal fata de prima parte, Gordon Gekko devine in aceasta continuare erou cvasi-pozitiv, in clasicul stil american al celei de-a doua sanse) seamana si el izbitor cu presedintele aceleiasi institutii financiare. La fel, relatiile dintre aceasta banca si oficialii Fed, precum si evenimentele legate de mini-criza din 2001 sunt mai mult decat transparente.
In rest, caderea Lehman, problemele AIG dar si intalnirile dintre reprezentantul Trezoreriei, Fed si conducatorii celor mai importante banci comerciale si banci de investitii au si ele un puternic iz de credibilitate. La fel, sunt sanctionate bancile elvetiene cu un comportament prea ‘secretos’ si deschise unor tranzactii la marginea legii – lucruri care s-au schimbat oarecum in ultimul timp, tocmai datorita (sau din cauza?) crizei financiare despre care vorbim…
Mai mult, apar in cadru imagini de pe posturile de stiri si economice din SUA (uneori rebotezate, alteori cu numele real al postului), imagini din interviuri cu Nouriel Roubini sau Warren Buffett, toate ‘plantate’ in film pentru a da credibilitate.
Pe acest fundal este brodata povestea lui Gekko si a reabilitarii lui morale, evident fara a uita nici povestea de dragoste si happy-endul necesare intr-un film american, pentru succesul la public. Din punct de vedere emotional-artistic, sunt de remarcat prezenta in film a lui Elly Wallach care isi demonstreaza din nou calitatile actoricesti exceptionale intr-un rol mai degraba episodic (un tribut adus ‘clasicilor’ westernurilor americane, generatie careia i-a apartinut si Kirk Douglas) dar si poza aceluiasi Kirk Douglas pe fundalul unei cabine de proba unde Gordon probeaza costumele de ‘bancher’, ca si legatura cu Wall Street 1 prin prezenta lui Charlie Sheen – in aceeasi idee tipic americana ca ‘viata merge inainte’…
Una peste alta, un film mult peste media celor prezentate la cinematografe in ultimele luni, un mini-puzzle pe care o sa va faca placere sa il dezlegati (daca nu v-am spus eu deja prea multe) si totusi un film regizat de Oliver Stone. Deci, un have to see!